M-am schimbat ?

Mi-am descoperit un carnet vechi într-o geantă de care uitasem (tipic mie !)... am deschis carneţelul şi erau mai multe... CHESTII... scrise alandala... frânturi, unele scurte altele mai lungi (ce mod de a exprima frânturile!)... uite, plouă !

pe primele pagini este scris ce urmează să scriu aici:

Nu-ţi mai poţi vedea ochii

la lumina înţelepciunii,

Aştepţi o jalnică salvare

din întunericul minciunii,

Ai vrea să ştii că vei lăsa

cum au lăsat străbunii

Pildele spuse de demult

ca dovezi ale Minunii.

Nu-ţi mai vezi chipul

sub tot ce-ai pus deasupra,

Ai vrea să fie iubit pictorul

când îi e privită opera.

Te uiţi pe tine când uşa

casei se deschide

către o lume de păpuşi

privirea-ţi se întinde

Şi tot ce ştii e că te doare

somnul lor treaz de veci

Tot ce ştii este că viaţa

nu rămâne pe unde treci.

Mi-am zâmbit mie după ce am citit ce scrisesem acum un an... Ceva schimbat ? Ceva schimbat la mine ?... poate chestiil de suprafaţă, care OARECUM nu-şi au importanţă... sau care OARECUM au importanţă pentru cei din exterior. Mă distrează oamenii care mă analizează şi-mi zic... dar inelul acela nu se potriveşte cu brăţara... e prea colorat. PREA COLORAT ? Oamenii ăştia s-au obişnuit prea mult în alb-negru... mai avem nevoie de filme mute şi we go back in time...

Azi în metrou... un El se uita la mine şi ea (cea a LUI) l-a întrebat: " De ce te uiţi la ea?".... m-am mutat în vagonul următor... săracul om... până şi privirea îi era coordonată de altcineva.

Şi ziceam de SCHIMBARE... da şi nu... nu şi da... sunt dusa! mai dusa decât anul trecut... bat câmpii cu mine pe stradă... şi mă emoţionez la un zâmbet de copil sau codiţă obraznică de mâţ.

Dansez poate mai mult... şi cred că vorbesc mai mult.... sau asta cred că făceam şi înainte.

Mi-e pofta de tren... sau dor de serpentine... vreau sus pe munte... ca atunci iarna la Diham...

Aş sta la ţară pe islaz cu mâinile sub cap... şi cu ochii pe cer.

m-am schimbat ? sunt la fel de copilă... cu aceleaşi visuri... aceleaşi slăbiciuni... aceleaşi "bătăi-de-câmpii"... era plăcut când ploua cu găleata la ţară şi eu stăteam cu nasul sub pătură.

Prefer gălăgia muzicii, în încercarea de a combate gălăgia oraşului şi de a găsi LIMITA dintre cele două gălăgii... unde e linişte... in my head ! dar liniştea perfectă am avut sub apa din cada... era prea linişte... M-am schimbat ?