exista un moment in care te obisnuiesti cu gaura aia imensa din piept care te doare,
si incepi
sa uiti
ca e acolo. ca sa poti uita
e necesar sa nu mai stai cocosat pe podea
privind spre ea
obsesiv de parca ai smulge-o din tine si ai arunca-o pe jos ca s-o calci in picioare...
daca ai fi in stare. ea-gaura.
e nevoie sa nu incerci sa dormi cand te afunzi in asternuturi si iti fuge gandul la ea oricat te-ai chinui sa numeri oi, tractorase, motociclete, biti, tigari fumate si apoi mucuri de tigari in scrumiera. nu functioneaza. ea-iubita.
e nevoie sa nu mai inventezi versuri cand te gasesti cu chitara in brate si te surprinzi arpegiind pe 3 acorduri.
ai nevoie sa nu mai asculti damien rice si nici piesele voastre.
de asta n-am sa mai scriu.
Cu 1 zi în urmă
