nu

somnul imi scapa in noaptea asta, cuvintele astea se scurg asa incet din degetele mele. as vrea sa am parfumul tau sa-l imprastii pe perna, dar nu.


te simt departe undeva cu gandurile tale si mai departe... cu visul tau urat, si stiu ca nu pe mine ai sa ma trezesti daca te trezesti speriata si asta ma sperie pe mine, dar nu...
n-ai nevoie de mine sa te salvez de demonii tai. nu mai ai nevoie de mine sa luptam amandoi, amandoi impotriva lumii intregi. asa am luptat, si lumea ne-a invins, si luna s-a rupt in doua: partea ta luminata si partea mea neagra.


pacaleste-te singura ca nu te vreau si n-am nevoie de tine. nu stiu ce-i in capul tau, si nici in al meu, dar stiu ca undeva in pieptul meu e partea mea neagra a lunii si-i a naibii de grea dar e goala inauntru, si bate vantul prin ea... mancata de corbi si de cuvinte grele. dar nu, n-am sa recunosc niciodata ca te-am facut sa versi lacrimi pentru mine, pentru ca n-am sa cred niciodata ca m-ai iubit cum stiu ca ai facut-o.


sper ca jumatatea ta luminata a lunii e mai usoara, sau macar ca tu poti simti ceva inauntrul ei, fericire. dar, nu... nu stiu cum sa te fac fericita acum.