asa sunt eu educat...

...adica sa stau in banca mea. sa raspund daca sunt intrebat ceva, sa ascult daca se vorbeste cu mine si daca e tacere sa povestesc ceva, orice imi vine in minte sau mi-e la indemana.

m-am obisnuit sa n-am mari asteptari de la oameni... sau de la viata. poate e un lucru bun, cateodata ma suprind placut oamenii, cateodata pot sa spun si eu "da, e frumos ce mi s-a intamplat". pe de alta parte, poate e rau, ca asteptand putin de la ceilalti astept putin si de la mine.

in ultimii 3-4 ani s-au dus dracu' toate idealurile si visele mele. si trece a naibii de repede timpul... timp sa-mi fac altele, si apoi sa le esuez si sa mi le contrazica viata... nu cred ca mai am. am obosit, ba. ma simt batran inauntru.

simt ca nu mai sunt in stare sa fiu cel care am fost mai demult. nu sunt in stare sa-mi amintesc nici ochii tai. nu sunt in stare sa te ating, prin ce minune stupida am crezut eu ca sunt in stare sa te fac fericita? imi dau si eu seama ce prost sunt.

la revedere... 20 de minute mi-a luat sa scriu asta... dar mai mult de doi ani ca sa ajung aici.
imi pare rau ca ti-am irosit timpul.