ce vroiam amandoi la inceput si-a pierdut cumva incet-incet din importanta in mintea ta... lumea aia intreaga pe care ne-am creat-o nu mai exista decat in visul meu cateodata, si nu apuca sa fie mentionata...
cateodata sunt a naibii de lenes si cateodata foarte determinat, si majoritatea timpului sunt un nenorocit fara sa-mi dau seama, dar... si e un dar cu D mare (Dar)
... in mintea mea n-a fost niciodata niciun dubiu serios in legatura cu faptul ca suntem facuti intotdeauna unul pentru celalalt. special facuti sa ne calcam pe nervi unul pe celalalt, special facuti sa ne jucam pe degete unul pe celalalt si la fel... special facuti sa ne iubim ca doi prosti. si te iubesc in continuare, ca un prost. numai un prost n-ar mai sti ce sa-ti spuna sau nu si-ar da seama daca ai nevoie de el sau nu.
si in inima mea simt doar ca te iubesc, si ca imi lipsesti. ma doare cand ma gandesc la tine si ma loveste ideea ca nu mai vrei sa te sun, ca n-ai sa-mi raspunzi si nu mai vrei sa ai nimic de-a face cu mine. te-ai saturat... am inteles asta... ma fortez sa ma conformez, desi tu ai crede ca mi-e extraordinar de usor.
usor nu-mi e. mi-e a naibii de greu si cateodata tremur, alte dati ma asez in fund pe scara, sau in casa pe podea sau in pat, imi strang bratele in jurul picioarelor si incerc sa fabric un zambet cand ma uit in sus la persoana care incearca sa vorbeasca cu mine. si daca personajul ala e andrei atunci ii spun simplu "mi-e dor de andreea", intelege si schimba subiectul.
ca o consecianta a faptului ca am considerat mereu ca suntem facuti unul pentru celalalt, am presupus ca indiferent ce am face oricare din noi, vom sfarsi impreuna cumva... dar au fost cateva perioade de scurta luciditate in care am realizat ca in lumea in care traim nimic nu se intampla de la sine doar pentru ca vrei indeajuns de mult. trebuie sa si actionezi in consecinta. am incercat tot ce mi-a stat in putere in momentele astea si... n-a fost de ajuns. poate pentru ca n-ai vrut tu. poate pentru ca asa a fost sa fie. pare sa fie expresia ta preferata... "poate asa a fost sa fie".
numai ca soarta nu te vindeca de TBC pentru ca asa e sa fie(sa mori abia la 98 de ani). trebuie sa te tratezi ca sa ai sansa sa redevii sanatos, ceea ce inseamna sa-ti iei soarta in propriile maini si sa faci tot ce-ti sta in putere. si acolo unde ai terminat de facut tot ce-ti sta in putere abia poti sa numesti soarta, sansa, noroc.
te iubesc, si cred ca am facut tot ce mi-a stat in putere si tot ce-mi sta in fire ca sa intelegi cat tin la tine. si n-am facut nimic ca sa-ti demonstrez asta, doar pentru ca asa mi-a spus inima.
la fel cum nu scriu acum sperand ca ai sa citesti si ca ti se vor reaprinde in tine cateva emotii pe care le tii incuiate. scriu pentru ca simt ca trebuie sa scriu, si randurile iti sunt adresate tie pentru ca... numai la tine ma gandesc.
te iubesc, n-am sa te uit niciodata si am sa te pastrez intotdeauna intr-un loc cald in inima mea. n-am vrut niciodata sa te pierd cu adevarat, si viata mea e intr-adevar absolut goala si grea fara lumina ta, asa cum am banuit.
... in mintea mea n-a fost niciodata niciun dubiu serios in legatura cu faptul ca suntem facuti intotdeauna unul pentru celalalt. special facuti sa ne calcam pe nervi unul pe celalalt, special facuti sa ne jucam pe degete unul pe celalalt si la fel... special facuti sa ne iubim ca doi prosti. si te iubesc in continuare, ca un prost. numai un prost n-ar mai sti ce sa-ti spuna sau nu si-ar da seama daca ai nevoie de el sau nu.
si in inima mea simt doar ca te iubesc, si ca imi lipsesti. ma doare cand ma gandesc la tine si ma loveste ideea ca nu mai vrei sa te sun, ca n-ai sa-mi raspunzi si nu mai vrei sa ai nimic de-a face cu mine. te-ai saturat... am inteles asta... ma fortez sa ma conformez, desi tu ai crede ca mi-e extraordinar de usor.
usor nu-mi e. mi-e a naibii de greu si cateodata tremur, alte dati ma asez in fund pe scara, sau in casa pe podea sau in pat, imi strang bratele in jurul picioarelor si incerc sa fabric un zambet cand ma uit in sus la persoana care incearca sa vorbeasca cu mine. si daca personajul ala e andrei atunci ii spun simplu "mi-e dor de andreea", intelege si schimba subiectul.
ca o consecianta a faptului ca am considerat mereu ca suntem facuti unul pentru celalalt, am presupus ca indiferent ce am face oricare din noi, vom sfarsi impreuna cumva... dar au fost cateva perioade de scurta luciditate in care am realizat ca in lumea in care traim nimic nu se intampla de la sine doar pentru ca vrei indeajuns de mult. trebuie sa si actionezi in consecinta. am incercat tot ce mi-a stat in putere in momentele astea si... n-a fost de ajuns. poate pentru ca n-ai vrut tu. poate pentru ca asa a fost sa fie. pare sa fie expresia ta preferata... "poate asa a fost sa fie".
numai ca soarta nu te vindeca de TBC pentru ca asa e sa fie(sa mori abia la 98 de ani). trebuie sa te tratezi ca sa ai sansa sa redevii sanatos, ceea ce inseamna sa-ti iei soarta in propriile maini si sa faci tot ce-ti sta in putere. si acolo unde ai terminat de facut tot ce-ti sta in putere abia poti sa numesti soarta, sansa, noroc.
te iubesc, si cred ca am facut tot ce mi-a stat in putere si tot ce-mi sta in fire ca sa intelegi cat tin la tine. si n-am facut nimic ca sa-ti demonstrez asta, doar pentru ca asa mi-a spus inima.
la fel cum nu scriu acum sperand ca ai sa citesti si ca ti se vor reaprinde in tine cateva emotii pe care le tii incuiate. scriu pentru ca simt ca trebuie sa scriu, si randurile iti sunt adresate tie pentru ca... numai la tine ma gandesc.
te iubesc, n-am sa te uit niciodata si am sa te pastrez intotdeauna intr-un loc cald in inima mea. n-am vrut niciodata sa te pierd cu adevarat, si viata mea e intr-adevar absolut goala si grea fara lumina ta, asa cum am banuit.
