nevoias

am nevoie de liniste in ultima vreme, am nevoie de timp sa-mi pun gandurile in ordine, sa-mi vad viata cum imi urmeaza din nou drumul pe care l-am ales.

n-ai inteles niciodata ca tot ce fac e ca sa fiu omul de care ai nevoie, si care are grija de tine nu doar pe care-l vrei. doar ca atunci cand am sa devin, in sfarsit, acel om n-ai sa mai vrei nimic de la mine. probabil sunt pe-aproape ca deja simt cum nu mai vrei nimic. nimic...

 a fost un drum lung. sunt obosit si eu, poate la fel ca tine. satul de multe chestii pe care le spui sau le faci; inca destul de prost si naiv incat sa cred ce-mi spui, cel putin cateodata.

trag obosit din tigara uitandu-ma la telefon dupa ce nu-mi raspunzi. ma intreb ce faci pana hotarasc cel mai bine sa nu ma mai intreb, si sa nu te mai intreb nici pe tine. sper de fiecare data ca esti in regula. sper sa te descurci singura daca de la mine nu vrei nimic.

sper sa-mi spui intr-o zi pur si simplu "paul, ia-ma cu tine, vreau sa ma strangi in brate". dar n-ai sa spui. niciodata. pentru ca inca n-ai nevoie de de mine si deja nu mai vrei nimic.

eu am, si vreau. asa sunt eu, nevoias.

miez de soare

un miez de soare, o inima calda, un somn usor rece...o noapte instelata

si nu vezi cum te iubesc si-mi rupi inima-n doua fara sa-ti gresesc. te plictisesc, ma plang,
ma minti, ma faci sa rad. si simt cum pleci, alergi mancand pamantu-n graba, te-mpiedici prin iarba si nu ma lasi sa te-ajut in picioare, sa te ridic, sa te strang in brate, si nu te las.

uit de ceas, de somn de foame si de mine, de banii lipsa, uit ca sunt doar om, si nici ratiune nu mai am. stiu doar ca ceva ciudat tremura-n pieptul meu dupa inima ta calda, si ca ai nevoie de mine cateodata. sa te ridic din iarba, daca nu sa te iubesc. si sufletul meu poate plange cat vrei tu, doar sa te stiu in picioare zambind cald.

o piersica dulce, munti de ciocolata, minti... o luna luminata.
un miez de soare, o inima calda, un somn usor rece... o noapte instelata.
alege ce-ti place de ziua ta... restul da-mi mie. te urasc doar cand uiti de noi.

eu cu cine votez?

realizez ca am inteles unde stai tu, mai departe de mine decat ai fost vreodata... si desi mi-ai intins o mana inca nu-mi dau seama daca vrei sa ma chemi inapoi... or just wave me goodbye. sau ca sa-mi trantesti vreo doua palme.

ma gandesc ca saptamana trecuta imi faceam calcule cu bilete de autocar si cautam unde si cum fac rezervare si acum imi amintesc ce s-a intamplat data trecuta. poate aveai tu dreptate atunci, poate asa a fost sa fie...

dar sa fiu a dracu' daca m-am lasat vreodata asa in bataia vantului, nu stiu cine ti-ar fi spus tie ca lucrurile bune doar se intampla ca prin minune fara sa depui nici un fel de efort. eu stiu ca functioneaza invers lucrurile, in lumea mea important e sa dai tot din tine si sa speri ca primesti macar jumatate inapoi, dar sa nu te astepti nici la atat.

nici nu stiu cum il cheama pe prietenul tau, i just fuckin hope he's what you really want...

acum, sincer nu stiu ce astepti de la mine. nu stiu ce ar fi bine sa fac pentru mine, nu stiu nici ce mai vrei tu, sunt doar sigur ca se bat cap in cap, cum m-am obisnuit. si atunci cand a contat am ales totdeauna sa fac ce mi-am imaginat ca vrei tu.

strumfii ar trebui sa vina cu manual de instructiuni, ar fi mult mai simpla viata. cineva ar trebui sa inventeze o regula dupa care sa te ghidezi, daca fata-i la mai mult de 50 de km departare nu vorbi cu ea... sau daca vorbesti cu fata de 3 luni si n-ai vazut-o prefa-te ca esti in regula si nu s-a intamplat nimic... nu stiu, ceva.

mi-e greu sa spun ca sunt confuz, probabil ca ar fi si gresit... ca eu stiu de cine am nevoie, eu stiu ca te iubesc, eu stiu ca ma doare vestea ta minunata, eu stiu ca mi-e rau de 3 zile de tremur majoritatea timpului si abia stau in picioare.

i just don't know where the fuck i'm supposed to go from here. ciprian mi-a zis "i told you so... nu te asteptai?", andrei se sperie de mine cand ma vede... noroc ca ciprian e batut in cap si n-ar intelege dragostea daca l-ar fute-n cur o saptamana... sau poate doar eu sunt batut in cap. o fi de la muzica.

am visat...?

am avut un vis ciudat... am visat ca iubeam un strumf si m-am trezit cu o mare gaura in piept de se vedea prin mine si tremuram cu o tigara in gura si o ceasca de cafea fierbinte in mana. am visat ca ne iubeam amandoi, ca mi s-a lipit inima de a ei si n-am putut-o recupera.

am visat-o si plangand si tin minte cum ma durea.

am visat-o povestindu-mi din copilarie ore-n sir... am visat-o cantand cu mine si fredonand singura cantece pe care nu le stiam. am visat ca am cerut-o de sotie si credea ca glumesc...

am visat nopti si saptamani intregi in care ne certam dar totdeauna ii simteam inima calda cand intelegeam amandoi ca nu putem unul fara celalalt... cand simteam ca inimile noastre bat bolnave, dureros daca nu sunt lipite una de cealalta.

am visat ca am ranit-o tare cand m-a alungat odata, de parca as fi sfasiat aripile unui ingeras dulce si neajutorat. si m-am prefacut intr-un om rece care murea in fiecare zi pe dinauntru fara inima ei.

si-am visat ca a stiut sa ma ierte, dar am visat si ca-mi tinea intotdeauna socoteala cand vroia sa fie rece. am visat ca a incercat de multe ori sa fuga de mine crezand ca nu mai am nevoie de inima ei, dar credeam ca a inteles de fiecare data ca am.

am visat ca stateam amandoi si ne priveam drept in ochi...

am crezut ca stia ca pentru ea ma chinui sa-mi fac ordine in viata, sa-i fac ei loc in lumea mea. am crezut ca stie ca decand o iubeam pe ea am incercat sa fiu un om de care poate fi mandra, in care poate avea incredere din nou, intr-o zi.

am visat ca s-a saturat de certuri si lipsa ei de incredere in mine a facut-o sa decida in locul meu ca n-am nevoie de ea. si am certat-o. am visat-o sarutandu-se cu cineva in timp ce visam... cineva care nu era in visul meu. poate era in al ei...

am visat-o renuntand la visele noastre.

acum stau cu tigara tremurandu-mi intre degete si cana de cafea in mana... treaz. sau... visez inca? mi s-a parut lung visul... dar l-as fi visat pana am fi imbatranit amandoi,

si mi s-ar fi oprit inima batrana in piept, si as fi zambit fericit ca a ei bate inca.

stii?

e greu aerul in seara asta... mai greu decat aseara. in seara asta simt intr-adevar cum imi aluneca degetele tale din palma si pleci cu spatele intors la mine fara sa privesti inapoi. imi pare rau daca ai crezut vreodata ca sunt in stare sa-ti dau drumul, dar eu sunt un om slab.

nu pot sa dau drumul femeii pe care o iubesc chiar daca stiu ca-i e mai bine fara mine... ca ti-e mai bine fara mine. ai avut dreptate, sunt un las. sunt un las obosit.

probabil o sa fie ultima oara cand am sa pot scrie asta... noape buna, iubire. ai grija de tine. pacat ca nu simti cat te iubesc si cat imi plange inima mea rece in mine, sau poate e mai bine... ca nu stii.

one regret.

life without a shit-load of regrets means you're probably dead by now, or so i feel. there's no pain like the love of your life tearing out your internal organs and grinding them to a fucking disgusting paste, but enjoy it. you may not live to go trough it again. i sincerely thought that enjoying something does translate to having fun, but i might have got it wrong. i'm evidently not perfect. you probably haven't ever met a less perfect guy than me...ever. but i'm kinda fun to be around sometimes, people either laugh, stare or scream at me when i eventually fuck up. there's no avoiding it, all i can is try to delay it another week, maybe two. i've grown accustomed to it, even find it easier to blame myself rather than you. it might sound like a blame you for a lot of shit but that's just a little show i play sometimes, i always fuckin know i did something horribly wrong even when i don't remember doing anything. i blame myself for every random shitty thing i bang my head against, and just plain ain't healthy. what i really need is a crappy bottle ow wine to go with my wine and drink myself stupid like i did when i really lost you. you know there's no turning back time, forgiveness never really comes, we just pretend it does. so what's that regret, i hear you ask(in my stupid little mind)? awww, no... that's just me talking to myself. no matter, i'm still the stupid fuck-up, still fun.

adele

zilele mele acasa, what's really on my mind and in my heart

and so the journey ends, that took us together more than 2 years to complete in different paths never crossing but somehow close, until we are now more far apart than we were when we started. i actually though we were both going somewhere in the same direction, it never occurred to me we were going opposite ways...

ce vroiam amandoi la inceput si-a pierdut cumva incet-incet din importanta in mintea ta... lumea aia intreaga pe care ne-am creat-o nu mai exista decat in visul meu cateodata, si nu apuca sa fie mentionata...

cateodata sunt a naibii de lenes si cateodata foarte determinat, si majoritatea timpului sunt un nenorocit fara sa-mi dau seama, dar... si e un dar cu D mare (Dar)
... in mintea mea n-a fost niciodata niciun dubiu serios in legatura cu faptul ca suntem facuti intotdeauna unul pentru celalalt. special facuti sa ne calcam pe nervi unul pe celalalt, special facuti sa ne jucam pe degete unul pe celalalt si la fel... special facuti sa ne iubim ca doi prosti. si te iubesc in continuare, ca un prost. numai un prost n-ar mai sti ce sa-ti spuna sau nu si-ar da seama daca ai nevoie de el sau nu.

si in inima mea simt doar ca te iubesc, si ca imi lipsesti. ma doare cand ma gandesc la tine si ma loveste ideea ca nu mai vrei sa te sun, ca n-ai sa-mi raspunzi si nu mai vrei sa ai nimic de-a face cu mine. te-ai saturat... am inteles asta... ma fortez sa ma conformez, desi tu ai crede ca mi-e extraordinar de usor.

usor nu-mi e. mi-e a naibii de greu si cateodata tremur, alte dati ma asez in fund pe scara, sau in casa pe podea sau in pat, imi strang bratele in jurul picioarelor si incerc sa fabric un zambet cand ma uit in sus la persoana care incearca sa vorbeasca cu mine. si daca personajul ala e andrei atunci ii spun simplu "mi-e dor de andreea", intelege si schimba subiectul.

ca o consecianta a faptului ca am considerat mereu ca suntem facuti unul pentru celalalt, am presupus ca indiferent ce am face oricare din noi, vom sfarsi impreuna cumva... dar au fost cateva perioade de scurta luciditate in care am realizat ca in lumea in care traim nimic nu se intampla de la sine doar pentru ca vrei indeajuns de mult. trebuie sa si actionezi in consecinta. am incercat tot ce mi-a stat in putere in momentele astea si... n-a fost de ajuns. poate pentru ca n-ai vrut tu. poate pentru ca asa a fost sa fie. pare sa fie expresia ta preferata... "poate asa a fost sa fie".

numai ca soarta nu te vindeca de TBC pentru ca asa e sa fie(sa mori abia la 98 de ani). trebuie sa te tratezi ca sa ai sansa sa redevii sanatos, ceea ce inseamna sa-ti iei soarta in propriile maini si sa faci tot ce-ti sta in putere. si acolo unde ai terminat de facut tot ce-ti sta in putere abia poti sa numesti soarta, sansa, noroc.

te iubesc, si cred ca am facut tot ce mi-a stat in putere si tot ce-mi sta in fire ca sa intelegi cat tin la tine. si n-am facut nimic ca sa-ti demonstrez asta, doar pentru ca asa mi-a spus inima.

 la fel cum nu scriu acum sperand ca ai sa citesti si ca ti se vor reaprinde in tine cateva emotii pe care le tii incuiate. scriu pentru ca simt ca trebuie sa scriu, si randurile iti sunt adresate tie pentru ca... numai la tine ma gandesc.

te iubesc, n-am sa te uit niciodata si am sa te pastrez intotdeauna intr-un loc cald in inima mea. n-am vrut niciodata sa te pierd cu adevarat, si viata mea e intr-adevar absolut goala si grea fara lumina ta, asa cum am banuit. 

daca te-ntrebi...

un suflet am... e al tau de multa vreme
si stiu bine ca acolo ramane,
in bratele tale calde,
sau aruncat in coltul camerei tale dupa pat...
sa nu-l mai vezi in fata ochilor.
tot al tau e... nu ti l-am dat cu imprumut
si nu l-am asteptat niciodata inapoi.
nu pot sa-l iau inapoi nici daca-mi dai cu el de cap pana vad stele.
verzi.

nu mai am soare... e doar un fel de lumina rece
care-mi loveste ochii dimineata. nu mai adorm cu vocea ta.
imi lipseste little panda bear,
lipsesc sunetele
pe care le faci cand te intinzi,
sau cand te lovesti de pat...
rasetul tau, pe care il auzeam atat de rar... imi lipseste.
miss you.

asa sunt eu educat...

...adica sa stau in banca mea. sa raspund daca sunt intrebat ceva, sa ascult daca se vorbeste cu mine si daca e tacere sa povestesc ceva, orice imi vine in minte sau mi-e la indemana.

m-am obisnuit sa n-am mari asteptari de la oameni... sau de la viata. poate e un lucru bun, cateodata ma suprind placut oamenii, cateodata pot sa spun si eu "da, e frumos ce mi s-a intamplat". pe de alta parte, poate e rau, ca asteptand putin de la ceilalti astept putin si de la mine.

in ultimii 3-4 ani s-au dus dracu' toate idealurile si visele mele. si trece a naibii de repede timpul... timp sa-mi fac altele, si apoi sa le esuez si sa mi le contrazica viata... nu cred ca mai am. am obosit, ba. ma simt batran inauntru.

simt ca nu mai sunt in stare sa fiu cel care am fost mai demult. nu sunt in stare sa-mi amintesc nici ochii tai. nu sunt in stare sa te ating, prin ce minune stupida am crezut eu ca sunt in stare sa te fac fericita? imi dau si eu seama ce prost sunt.

la revedere... 20 de minute mi-a luat sa scriu asta... dar mai mult de doi ani ca sa ajung aici.
imi pare rau ca ti-am irosit timpul.

nu

somnul imi scapa in noaptea asta, cuvintele astea se scurg asa incet din degetele mele. as vrea sa am parfumul tau sa-l imprastii pe perna, dar nu.


te simt departe undeva cu gandurile tale si mai departe... cu visul tau urat, si stiu ca nu pe mine ai sa ma trezesti daca te trezesti speriata si asta ma sperie pe mine, dar nu...
n-ai nevoie de mine sa te salvez de demonii tai. nu mai ai nevoie de mine sa luptam amandoi, amandoi impotriva lumii intregi. asa am luptat, si lumea ne-a invins, si luna s-a rupt in doua: partea ta luminata si partea mea neagra.


pacaleste-te singura ca nu te vreau si n-am nevoie de tine. nu stiu ce-i in capul tau, si nici in al meu, dar stiu ca undeva in pieptul meu e partea mea neagra a lunii si-i a naibii de grea dar e goala inauntru, si bate vantul prin ea... mancata de corbi si de cuvinte grele. dar nu, n-am sa recunosc niciodata ca te-am facut sa versi lacrimi pentru mine, pentru ca n-am sa cred niciodata ca m-ai iubit cum stiu ca ai facut-o.


sper ca jumatatea ta luminata a lunii e mai usoara, sau macar ca tu poti simti ceva inauntrul ei, fericire. dar, nu... nu stiu cum sa te fac fericita acum.

fictiune. afterglow.

uneori imi imaginez ca te vad in stele cand privesc noaptea spre cer, si sper ca ma vezi si tu pe cerul tau, intr-un colt mic pe care-l stii numai tu... sau imi imaginez ca undeva de pe luna care era totdeauna cu mine cand eram singur, ma privesti tu. imi imaginez ca vezi tot ce fac, si stii de ce am ochii tristi cand ma uit spre tine dar nu pun mana pe telefon. si-mi imaginez ca m-ai auzit cand iti strigam numele in gura mare pe fereastra in toiul noptii... si ca stii de ce faceam asta. imi imaginez ca atunci cand inchid ochii te strang in bratele mele, iti strang sanii in palme si adorm cu buzele lipite de gatul tau.


dar asa sunt eu, am o imaginatie bogata.

yep, that's it.

urasc cand stiu ca suntem certati, si stim ca nu ne-a mai ramas nimic si ma surprinde cate o poza noua de-a ta mai senzuala pe facebook... numai cand suntem certati. imi imaginez ca e modul tau de-a spune "uite ce pierzi, dobitocule", sau "o duc grozav si fara tine". 

asa te hotarasti tu ca n-ai nevoie de mine si esti optimista. vorba aia, mai prinzi vreo doi digei care asculta muzica buna si cu care te intelegi mai bine decat mine, tot spui tu ca nu ne place aceeasi muzica. dintr-o discutie zilele astea am inteles ca toate fetili vor sa si-o traga cu ala care asculta muzica misto de care n-a auzit nici dracu, deci e ok, nu e nimic neobisnuit. ba ma bucura cumva ca mai degraba si-ar trage-o cu unul care asculta muzica buna decat cu unul care are masina scumpa si asculta manele. un pic trasa de par concluzia asta, i'm pretty sure you could have both.

dar chestia asta cu pozele m-a scos din sarite intotdeauna cel mai tare, si stii foarte bine asta. nu in sensul ca n-ar trebui sa le pui pe facecur, dar ca as fi vrut sa-mi arati si mie cand gaseai din greseala o poza de-a tare care-ti place. as fi vrut sa fi facut chestia asta, asa cum faceai in primele luni, cand vorbeam. si n-am inteles niciodata de ce ti-ar fi greu sa mai faci asta, banuiesc ca nu-ti pasa pur si simplu.

zilele astea m-am tot gandit sa te mai sun, sa te intreb de sanatate. cred ca ar fi mai bine sa ma abtin, oricum. defapt la telefonul meu nu mai merge microfonul deloc de ieri, deci nu te-as suna decat sa-ti aud vocea si doua cuvinte, la propriu. ce bafta incredibila am eu la telefoane, ma uimeste si pe mine, care stiu foarte clar ca ma uraste groaznic cineva acolo sus. dar ma rog la el sa aiba grija de tine, iubita mea pierduta.


vorba lui damien... "I'm all... allright."

am nevoie.

majoritatea noptilor astept sa apara... sa schimbam doua vorbe. majoritatea timpului apare si ne certam, sau vorbim ore intregi ca sa sfarsim intr-un suspin trist. cateodata nu ajungem tristi, doar uneori. si atunci... atunci se intampla ceva ce n-am mai simtit niciodata cu nimeni.


simt ca am nevoie de ea in fiecare zi. am nevoie de ea in fiecare zi. am nevoie sa o strang tare in bratele mele si sa nu-i mai dau drumul pana imbatranesc. si restul lucrurilor isi pierd orice importanta. am nevoie doar de ea...

incredibila :)

uite piesa aceea extraordinara, aproape la fel de incredibila ca tine.


(I Remember - Damien Rice si Lisa)