buna dimineata dupa-amiaza.

ma trezeste ixu din vis cu botul ei rece "rrrrrrrrrrrr" si fuge inainte sa deschid ochii... "stiu k nu vine, matzo..."
"ce mama naibii ai mai distrus azi? mmm? ce-ai mai daramat?"


"andreeei! aaandreeei! ai facut cafea? cum nu? de ce-n pizda masii?... lasa ca fac eu."

ceai verde.

nu stii ca port mirosul verde al sarutarilor tale in ureche. pe gulerul camasii il port... mirosul. si sunetul sudorilor noastre mi se ascunde in timpane cateodata. dar a trecut atat de mult decand perna mea nu-ti mai cunoaste sudoarea. de atunci... culoarea rosie a semaforului nu mai inseamna nimic. nimic nu-mi mai umple golul tau. si ploaia rece tot de tine-mi aduce aminte, ca erai calda cand ploua si acum esti... rece. dar nimic nu mai e important in mine, acum.

trebuia sa scriu asta de mai multa vreme

...si am evitat. trebuia sa scriu ca toamna asta rece din prima zi mi-a amintit de prima zi cu tine. dar a trecut, la fel cum a trecut ziua noastra si au venit altele, mai reci inca.

parfumul cel verde imi aminteste doar de tine, ca si cum ai fi undeva acolo, departe... nu ca pe vremuri cand imi amintea de mirosurile trupul tau gol imprimate in perna mea. parca bate un vant rece peste tot ce era cald si sterge culorile din visele mele.

mi-am dat seama ca nu am fost niciodata singur de dragul tau, desi te vroiam atat de mult. mi-am dat seama, la fel, ca nu te-am mintit niciodata cand ti-am marturisit ca te iubesc... si te-am mintit cand nu ti-am raspuns, dar tu stiai.



si-mi mai aminteste de paltonul tau gri, vremea asta rece... atunci cand erai fierbinte dedesubt si mainile mele tot reci.

ahhh... si mi-e dor de cool cat, cred ca am sa trec in curand pe acolo sa verific daca mai au ceai in regula.

salveaza-l, nu ma lasa!

salveaza copilul prost
din mine
care mai crede in dragoste,
nu ma lasa
sa-ti dau drumul acum.
tace prea des,
vorbeste prea incet
si
mi-e frica sa-l pierd.
ce ma fac fara el?
ce ma fac
fara mine?
nu-mi da voie
sa renunt la mine,
iarasi.

tot ce am acum
e tot ce sunt.