oftez.

am nevoie de ea cum am nevoie de aer. si sunt fara suflare de atat de mult timp... incat atunci cand apuc sa-i inspir cuvintele le sorb pe toate si le pastrez adanc in piept.

si-mi tin respiratia pana mi-e dor de vocea ei iar. am invatat sa-mi tin respiratia prea bine, ca uit sa respir normal majoritatea timpului. pana uita cata nevoie am de ea... si ma inec in depresia mea rece.

noroc ca-i spune inima sa ma trezeasca din raceala mea. intr-o zi o sa uite si inima ei calda de mine si-am sa raman totdeauna fara aer, sufocat, rece... fara viata. ma pregatesc cate putin pentru acea zi, cu fiecare suflare adanca ma pregatesc.